Concepută că un ansamblu mănăstiresc tradiţional Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) este până astăzi unul dintre cele mai renumite complexe de artă feudală românească, o capodoperă arhitecturală trecută în legendă şi care nu încetează a uimi vizitatorii din întreagă lume. Actuală înfăţişare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului André Lecomte de Noüy, desfăşurate în perioada 1882 -1904.

S-a păstrat structura exterioară datorită căreia mănăstire este unică în cadrul arhitecturii ecleziastice româneşti. Lucrările de restaurare au adus bisericii şi anexelor o serie de modificări importante, dar care nu au afectat concepţia arhitecturală iniţială şi cu atât mai puţin decoraţiunile în piatră ale faţadelor. Tot din perioada ultimei restaurări datează şi pictură sfântului locaş, precum şi întreagă să decoraţiune interioară. Piesele de mobilier au fost proiectate de arhitectul francez şi excutate la Viena pe cheltuiala Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, noii ctitori ai bisericii.

Exteriorul

O magnifică broderie de piatră îmbracă în întregime zidurile bisericii. Este vorba de blocuri de piatră sculptate unul câte unul cu o minuţiozitate perfectă, într-o asociere de stiluri complet diferite, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Acest stil care împrumută elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce, ar fi riscat în alte condiţii să conducă la un eşec din punct de vedere artistic, însă la Trei Ierarhi s-a concretizat într-o capodoperă.

Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul în întregime şi care au fost iniţial aurite, combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persane cu motive arhitecturale româneşti într-o superbă dantelărie în piatră. Pot fi numărate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repetă, acestea împodobind biserica de la temelie şi până în vârful turlelor.

Vaze persane, încadrate între coloanele de tip rusesc, discuri solare, asemănătoare celor sculptate pe porţile maramureşene, motive florale exotice, simboluri mistice universale se împletesc într-o desăvârşită armonie cu elemente inspirate din sculptură românească tradiţională, din broderiile populare şi din crestăturile în lemn.

Interiorul

Planul Trei Ierarhilor este unul tipic pentru bisericile moldoveneşti din secolul XVII-lea: pridvor, pronaos, naos şi altar, cu câte o o turla deasupra naosului şi pronaosului.

Pridvorul are două intrări(una la nord şi una la sud) şi este acoperit de două bolţi mici. Trecerea în pronaos se face printr-o uşa cu aspect de portal, încadrată de cinci muluri cu profil gotic şi de două rame dreptunghiulare. Pe uşa turnată în bronz sunt reprezentaţi în basorelief cei doisprezece apostoli. Deasupra uşii se află icoană Sfinţilor Trei Ierarhi lucrată în mozaic aurit.

În arhitectură originală, pronaosul era despărţit de naos printr-un zid masiv, înlocuit în urmă lucrărilor de restaurare cu trei arcade susţinute de doi stâlpi. De remarcat că atât unghiurile dintre pereţii pronaosului, cât şi cele dintre pereţi şi bolţi sunt închise prin aceeaşi torsadă ornamentală care se regăseşte şi în decoraţiunea exterioară. În pereţii laterali ai pronaosului se află patru morminte, câte două pe fiecare parte, săpate sub formă de nişe boltite. Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului şi ale domnitorilor Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza. Mormintele sunt acoperite cu lespezi masive de marmură neagră ornată.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite Domnitorului Vasile Lupu că răsplată pentru ajutorul generos pe care acesta îl oferise Patriarhiei Ecumenice, au fost aduse de la Constantinopol şi aşezate într-o nişă special zidită pentru adăpostirea moaştelor şi împodobită cu marmură, pietre preţioase şi mozaicuri ilustrând viaţă Sfintei.

În prezent sfintele moaşte se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, nişă adăpostind acum raclă cu moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650. Confiscate de autorităţile timpului în 1975, moaştele marelui ierarh au fost readuse la Iaşi pe 28 decembrie 2000.

Iconostasul bisericii datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a fost necesară înlocuirea vechiului iconostas deteriorat. Acesta a fost sculptat în marmură de Carrara şi decorat cu mozaicuri şi emailuri. Candelele, sfeşnice şi de altfel întregul mobilier bisericesc datează din aceeaşi perioada a ultimei restaurări şi au fost lucrate în bronz împodobit cu fildeş şi pietre preţioase.

Sfântul altar se încadrează în concepţia arhitecturală a bisericii, fiind prevăzut cu două nişe spaţioase, proscomidiarul şi locul paraclisierului. Pereţii sunt decoraţi cu icoanele celor trei mari ierarhi, încadrate de torsade în chip de coloane.

Lângă biserica se află o clădire ce adăposteşte un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria mănăstirii Trei Ierarhi. Clădirea este cunoscută şi sub denumirea de Sala gotică, care a avut, însă, încă de la începuturile sale, un destin puţin obişnuit, de trapeza a mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi (1635-1639), precum şi de paraclis (secolul al XIX-lea).

Numită gotică nu pentru arhitectură exterioară, ci datorită bolţilor interioare în ogivă delimitate de nervuri de piatră, această anexă se mai remarcă printr-un balcon exterior cu 12 coloane cilindrice de piatră şi un turn roman la intrare construit în timpul restaurării generale a mănăstirii (1890), destinat să preia funcţiile înaltului turn-clopotniţă la care se renunţase. Înfăţişarea prezenţa a clădirii se datorează restaurării din 1960. În aripa vestică a clădirii sunt în prezent amenajate staretia şi câteva chilii.

În chiliile de la Trei Ierarhi s-au petrecut evenimente de mare importantă pentru educaţia şi cultură românească. În 1640, aici era instalată prima tipografie din Moldova, unde aveau să fie tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Şapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum şi Pravilă lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.

În aceiaşi ani, Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima instituţie de învăţământ românesc din Moldova, organizată după modelul Academiei kievene. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în chiliile de la Trei Ierarhi încă mai funcţiona Colegiul vasilian, sub numele de Şcoală Normală Vasile Lupu. În 1874, din comisia de examinare a şcolii făcea parte şi marele poet român Mihai Eminescu, care a locuit un timp într-una din chiliile mănăstirii.

Dincolo de scopul principal pentru care a fost construită, Sala Gotică aminteşte de cel puţin două evenimente de prim rang din istoria mănăstirii. Mai întâi, aici s-au desfăşurat, în 1642, dezbaterile teologice pan-ortodoxe care s-au finalizat prin a aprobă Mărturisirea Ortodoxă alcătuită de Petru Movilă, mitropolitul Kievului, eveniment rămas în istorie sub denumirea de Sinodul de la Iaşi. Peste timp, în 1888, paraclisul aflat în Sala gotică, care adăpostea temporar raclă Sf. Cuvioase Paraschiva, a fost martorul celei mai cunoscute şi uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaşte nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 spre 27 decembrie, deşi totul în jur a ars.

Adăpostind deja de decenii obiecte de patrimoniu istoric şi bisericesc, Sala gotică se înfăţişează din 15 octombrie 2001 cu o nouă organizare muzeală, vechiului ansamblu de piese adăugându-i-se altele acum aduse.

Cele mai valoroase obiecte deţinute sunt, fără îndoială, acelea care se află în directă legătură cu biserica celor Trei Ierarhi din perioada domniei ctitorului ei, Vasile Lupu (1635-1653).

Astfel, fragmente de frescă din pictură originală executată de iconari ruşi stau mărturie a deosebitei sensibilităţi artistice cu care a fost pictată biserica, fapt care l-a determinat pe un observator din epoca să exclame că "asemenea opera de pictură miniaturistă, executată cu atât farmec, cum sunt cele ce se află pe arcele şi boltirile celor două cupole din această biserica, n-am mai văzut în nici o ţară" (Evlia Celebi, călător turc). O valoare aparte o constituie tabloul votiv, reprezentând pe Vasile Lupu şi familia să. Icoană împărătească a Sfinţilor Trei Ierarhi da mărturie singulară asupra frumuseţii capetesmei executate la Moscova în 1639. Alte obiecte valoroase care ilustrează epoca vasiliană sunt remarcabilele acoperăminte de mormînt brodate reprezenta pe Doamna Tudosca, soţia voievodului, şi pe fiul sau Ioan, acestea fiind, după tradiţie, chiar opera Doamnei. Un epitrahil brodat şi două cupe de argint aurit se numără printre donaţiile lui Vasile Lupu pentru ctitoria să. Nu putea lipsi din expunerea muzeală un exemplar din prima tipăritură moldovenească în româneşte, Cazania mitropolitului Varlaam al Moldovei, monument de limba care a văzut lumina tiparului în chiliile mănăstirii (1643).

Dedicat artei şi istoriei bisericeşti din Moldova secolelor XVII-XIX, muzeul Sala gotică se doreşte a fi un edificiu viu, care să contribuie la mai bună cunoaştere a trecutului nostru. Această încercare este subliniată şi de constanţa organizare a unor expoziţii temporare, ce constituie rechemări ale vizitatorilor într-un spaţiu în care taină trecutului se deschide, oferindu-i celui ce intră cheia unui viitor în care frumuseţea să salveze lumea.